Acasă trimitea aproape zilnic scrisori și trăia numai prin ele; tot ce făcea în rest i se părea ireal și lpsit de importanță; popasuri indifirente, ca cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic. Când scria, simțea în sinea lui cervas deosebit, unic; atunci, se contura parcă, în el, o insulă plină de culori și însoriri uimitoare, desprinsă din marea de senzații cenușii care-l împrejmuia zi de zi, rece și indiferentă. Și dacă se gândea ziua, în timpul jocurilor sau în orele de clasă, la faptul că-și va scrie seara scrisoarea, i se părea că poartă cu sine, ascunsă, legată cu un lanț invizibil, o cheie de aur cu care va deschide, când nu-l vede nimeni, poarta unor grădini de vrajă.
Rober Musil - Rătăcirile elevului Torless
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu