Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.
Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi
un sfârşit sub armură.
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune
Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
cu-n cântec, c-o taină.
