Numai creierul meu este din Nord,
trupul meu este totului tot din Sud,
numai arcul ideilor îl încord
ca s-aud săgeata trupului plecînd, s-o aud.
Numai inima mea bate ding-dang
în clopotul trupului de muşchi şi de sînge,
numai privirea mi-o sparg
de lacrima lucrului care plînge.
Numai în somn sunt întreg,
numai în trezie sunt viu şi pătimaş
aidoma călăreţului viareg,
aidoma incaşului cu panaş.
Zăpezi eterne, dorurile mele,
de piatră trupul meu, şi de pămînt,
timpul surîde printre stele
surîde S de vorba "sînt".
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
şi o nenumărare de ceruri albastre.
