În bolta înstelată-mi scald
privirea –
şi ştiu că şi eu port
în suflet stele multe, multe
şi căi lactee,
minunile întunericului.
Dar nu le văd,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
şi zarea mea pleoapa să-şi
închidă,
mi-aştept amurgul, noaptea şi
durerea,
să mi se întunece tot cerul,
şi să răsară-n mine stelele,
stelele mele,
pe care încă niciodată
nu le-am văzut.
