Propriul meu nume este este o temniţă
în care plânge cel pe care l-am închis.
Fără încetare mă străduiesc să înalţ zid roată în juru-mi;
şi, în timp ce zi de zi acest zid creşte spe cer,
în adâncurile beznei sale eu întrezăresc
adevărata mea fiinţă.
Mă mândresc cu acest zid înalt;
şi de teama celei mai mici spărturi,
eu o astup grabnic cu tărână şi nisip:
dar având grijă mereu de numele meu,
eu mă depărtez neîncetat de adevărata mea fiinţă.
Rabindranath Tagore - XXIX
