Tot răul romantismului vine din confuzia dintre ceea ce ne este necesar şi ceea ce ne dorim. Avem cu toţii nevoie de anumite lucruri indispensabile în viaţă, pentru păstrarea şi continuitatea ei, însă cu toţii ne dorim o viaţă mai perfectă, o fericire completă, realizarea visurilor noastre (...).
Este omeneşte să ne dorim cele necesare, după cum omeneşte este, de asemenea, să ne dorim ceva la care râvnim chiar dacă nu e necesar. Însă este maladiv să doreşti cu aceeaşi intensitate ceea ce este necesar şi ceea ce este doar dezirabil, şi să suferi din pricina imperfecţiunii tale cum ai suferi că nu ai o bucată de pâine.
Răul romantic acesta este: să vrei luna de pe cer ca şi cum ar exista un mijloc s-o obţii.
Fernando Pessoa, în Cartea Neliniştirii
