În fond, merită să fie povestite numai acele evenimente ale vieţii mele în care lumea nepieritoare a irupt în cea efemeră. De aceea vorbesc cu precădere despre trăirile interioare. Din ele fac parte visele şi închipuirile mele, care formează în acelaşi timp materia originară a muncii mele ştiinţifice. (...)
În faţa evenimentelor interioare, celelalte amintiri pălesc - călătoriile mele, oamenii şi lucrurile înconjurătoare. (...) Amintirea faptelor exterioare ale vieții mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a dispărut. Însă întâlnirile cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconștientul, mi s-au întipărit în memorie și nu mai pot fi șterse. Acolo a fost întotdeauna abundență, a fost întotdeauna bogăție, și orice altceva a trecut pe plan secundar.
Astfel, pentru mine, oamenii au devenit și ei niște amintiri de neuitat numai în măsura în care în cartea destinului meu numele lor era înscris pentru totdeauna, iar a face cunoștință cu ei echivala concomitent cu cu un fel de reamintire.
Tot sub semnul experienţei lăuntrice au stat şi evenimentele care au venit spre mine din exterior, în tinereţe sau mai târziu, devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la conculzia că atunci când nu există un răspuns şi o soluţie din interior la complicaţiile vieţii, acestea nu spun până la urmă mare lucru. Circumstanţele exterioare nu pot înlocui experienţele interioare. De aceea, viaţa mea este săracă în evenimente exterioare. Nu pot istorisi prea multe despre ele, căci mi s-ar părea ceva vid şi lipsit de substanţă. Eu mă pot înţelege pe mine doar prin întâmplările lăuntrice. Ele reprezintă specificul vieţii mele şi ele reprezintă „autobiografia” mea.
Carl Gustav Jung, în Amintiri, vise, reflecţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu