Am înțeles acum că fericirea n-o putem cuceri decât prin renunțarea la a fi esențiali. Nefericirea este un păcat împotriva vieții, dar ea este condiția adâncimii noastre. Destrămați în plăcute și dulci melancolii amoroase, ca într-o lume de mângâietoare uitări, oamenii își fac datoria față de viața lor, dar nu față de sâmburele vieții lor. Nu poți fi fericit decât neglijându-ți destinul tău. Avem destin numai în conștiința nefericirii noastre.
Cu toții avem datoria să fim fericiți. Dar sunt oameni pentru care fericirea este doar golul în nefericirea lor. Și aceștia nu au altceva de făcut decât să disprețuiască fericirea și să iubească nefericirea, pentru ca să nu-i înăbușe regretele.
Emil Cioran, în Singurătate și destin
