Căci tot astfel cum drumul nostru fizic pe pământ este întotdeauna o linie, niciodată o suprafaţă, trebuie ca în timpul vieţii, dacă vrem să apucăm şi să posedăm un lucru, să renunţăm la o cantitate nelimitată de lucruri. Dacă nu ajungem să ne decidem în acest sens, dacă, dimpotrivă precum copiii la bâlci, vrem să ne însuşim tot ce ne atrage în trecere, atunci e vorba de eforturi nefaste pentru a converti linia drumului nostru în suprafaţă; din acel moment alergăm în zig-zag, de colo-colo, ca flăcările de pe comori, fără să ajungem nicăieri.
Arthur Schopenhauer, în Arta de a fi fericit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu