Muzica
şi metafizica izvorăsc din pasiuni neutre faţă de lumea noastră. Pentru ele nu
există decât o lume a depărtărilor ultime; aici este totul prea puţin şi prea aproape.
Tristeţea sau bucuria lui Beethoven încep acolo unde pentru ceilalţi sfârşesc. Ele sunt atât
de adânci, încât n-au o cauză. Tot ceea ce este profund în noi n-are cauză:
adâncimile noastre nu vin din afară. Şi de aceea nici nu privesc lucrurile de
aici. Despre dimensiunile absolute ale sufletului... şi despre mâinile diafane
îmbrăţişând depărtările.
