În muzică îmi place, ca și în filozofie și-n toate, ceea ce face rău prin insistență, prin recurență, prin acea revenire nesfârșită care atinge adâncurile ultime ale ființei, provocându-i o desfătare de neîndurat aproape.
*
Ceea ce nu-i sfâșietor e de prisos, în muzică cel puțin.
