Nicio uşă nu-nchizi. Inimi pierdem în somn,
când se uscă, în vis, lacrimi reci şi amare.
Spui iubirea e joc, e doar jocul enorm;
ea cunoaşte ce-i scump; tot ce-i veşnic, mă doare.
Dezolantele nopţi desenează din nou
chipul tău, timpul tău, izgonind amintiri.
Nu găsesc nicio umbră. Este prea mult ecou.
Acest vânt singuratic duce-n alte iubiri.
Orice cuvânt mă doare.
Trezeşti singurătăţi.
Orice vis mă doboară.
Plouă ca-n alte dăţi.
Inima iar mă doare.
Fără tine-i pustiu.
Suflet fără culoare,
Caut drumul târziu.
Soarta iar a luat tot ce parcă ne-a dat.
Strâmtoraţi rătăcim toată viaţă-n poveşti.
Tu continui să fii. Gândul a-napoiat
un alt gând că exişti; tot ce vreau tu îmi eşti.
Doar în stropii de ploi chipul tău îl sărut.
E căldura ce-o simt, timp oprind amintiri.
Spune-mi unde să plec ca să nu te mai uit?
Unde urma s-o pierd? Vântul, ploi şi iubiri…
Orice cuvânt mă doare.
Trezeşti singurătăţi.
Orice vis mă doboară.
Plouă ca-n alte dăţi.
Inima iar mă doare.
Fără tine-i pustiu.
Suflet fără culoare,
Caut drumul târziu.
Traducere şi adaptare (din poloneză): © cornescian
