Nevinovăţia copilăroasă a vieţii de vagabond, originea ei maternă, adversitatea ei faţă de lege şi spirit, vulnerabilitatea ei şi tainica, permanenta vecinătate a morţii cuprinseseră şi modelaseră de mult sufletul lui Gură-de-Aur. Iar faptul că în el sălăşluia totuşi spirit şi voinţă, că era totuşi un artist, îi îmbogăţea şi-i îngreuna viaţa. Căci, orice viaţă devine bogată şi înfloritoare prin dislocări şi contraste. Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel care n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?
Hermann Hesse, în Narcis și Gură-de-Aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu