mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund
sub haină
scâncetele de copil
Doamne, în urma tuturora mereu rămân!
melancolia şi golul
îmi sprijină
prea-plinul,
piedicile şi nehotărârea
în locul meu
hotărăsc,
deodată cu spaima
speranţa mă vizitează
un secol încă de-aş mai trăi
nu mi-ar ajunge vremea
să-mi plâng pe pământ,
până la capăt,
viaţa aceasta pe care
tocmai o pierd
via romaniavoice.com
