Am adunat din lecturile mele toate elanurile poeţilor, replicele dramaturigilor, înţepăturile oratorilor, dojanele predicatorilor, aforismele filosofilor adevăraţi sau numai pe jumătate adevăraţi, în care se găseau, voalate sau nu, demonstrate sau deplânse, inutilitatea existenţei, precăderea răului, tristeţea visurilor spulberate, a iluziilor rănite; jalea după trecutul care nu se mai întoarce; disperarea care dărâmă şi mutilează sufletul, când ai dat ocol vieţii de jur împrejur - insulă efemeră şi abia luminată în nemărginitul vârtej al neantului. Am adunat astfel un morman funebru de durere preschimbată în verb, în care se găseau îngrămădite la un loc distihurile, paradoxurile, tânguirile şi regretele unor oameni îndepărtaţi în timp, în spaţiu şi spirit, ca un cor chinuit al nemulţumirii omeneşti.
Giovanni Papini, Un om sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu