De s-ar lăsa cândva tăcere mare.
Și dacă tot ce-i vag și întâmplare
și râs vecin ar fi să înceteze,
și dacă simțurile-n vuiet, treze,
nu m-ar opri din veghea mea prea tare -
atunci cu gândul meu aș fi în stare,
până la margini, tot, să te gândesc
și să te am (cât zâmbetu-n durată),
și iarăși vieții să te dăruiesc,
ca pe-o răsplată.
