Extazul este
un salt infinit peste corp. Câte mărturisiri n-am putea cita, din care răsare
cu o evidență zdrobitoare depășirea completă a corpului ? Confesiunile
sfinților nu sunt decât etapele unor conștiințe în luptă cu corpul și
înfrângerea lui finală. Dar nu acest conflict este revelator, deoarece fiind
intenționat, el este lipsit de dramatim, ci regăsirea corpului. Sunt
transporturi mistice care uneori au o lungă durată, țin zile întregi. Sufletul,
într-o permanentă încordare, și ființa, ieșind din sine pe urmele sufletului,
uită de aderența lor la trup. Flăcările interioare subtilizează în așa măsură
rezistențele fizice încât din ființă nu mai rămâne decât imaterialitatea
extazului. Încetând înalta frecvență a transporturilor extatice, începe
revenirea la datele comune, cu menirea de a regăsi un corp pe care-l uitase.
Toți sfinții se plâng de regăsirea corpului, adică de prăbușirea din extaz.
Emil Cioran, în Lacrimi și sfinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu