Şi suferinţe-aduc, cu râsul la un loc,
doruri ce dorm adânc şi se trezesc,
pentru ca-n piept străin să plângă tare.
Adună ceva tainic, apoi mor
cum moare-un animal fără a-nţelege,-
dar poate vor avea nepoţi în care
crudele vieţi s-or pârgui, şi vei culege,
vei moşteni prin ei iubirea celor
ce orbi şi ca în somn şi-au dăruit-o.
