Muzică, suflu-al statuilor poate,
tăcere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri
sfârșesc, tu timp
în verticală pe direcția pierdutelor inimi.
Simțiri pentru cine ? O, tu metamorfoză
- a simțirii în ce ? : în peisaj ce se-aude.
Muzică: tu, străino. Spațiu al inimii
crescut deasupra-ne. Străfund al nostru, ce depășindu-ne,
ne părăsește - , sacră plecare:
când adâncul ne-nconjoară
ca o zare mult încercată, ca cealaltă
parte a văzduhului,
pură,
uriașă,
ce nu mai poate fi locuită.
