Și curge timpul școlii-ndelungate,
cu-atâtea spaime vagi, cu așteptare.
Singurătate, vreme-apăsătoare...
Și-apoi afară: străzi sclipesc și sună,
și-n piață zvârle apă o fântână,
și-n grădini, ce lumi nemăsurate.
Și în hăinuța ta să treci prin toate,
cum nimeni altul n-a trecut și n-o să treacă:
O straniu timp, o, vreme ce se-neacă,
o, tu, singurătate.
Copilărie, o imagini lunecânde,
unde ? Unde ?
(fragment)
