Iubesc mai mult, dar tot la fel ascund,
Arăt puţin, dar nu iubesc puţin;
Nu vreau în târg să laud ce-n străfund
Păstrez al meu, ferit de ochi străin.
Iubirea nouă-a fost, într-un april
Ce m-a găsit cântând, cum la-nceput
În prag de veri, privighetori; un tril
Ce-l sting apoi, în arşiţă, tăcut.
La fel sunt nopţile acum, şi ea
La fel adoarme crângul, la apus;
Dar ramura de cântece-i mai grea,
şi dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus.
Aşa şi eu, mai tac din când în când,
Să nu te supăr, sila amânând...
(traducere de Radu Ştefănescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu