Moartea crinului - Mihai Codreanu

L-am urmărit cu ochi cercetători,

Murind încet petală cu petală;

Cu, tristă, frumusețea lui finală,

Ce multe spune crinul uneori!

În poezia morții unei flori

Suspină parcă stingerea totală...

Și-așa mereu, în ordine fatală,

Apusuri negre cad din albii zori.

O clipă doar mi-a parfumat salonul, - 

Dar cărei glorii, dăinuiește zvonul

Mai mult decât o clipă pe pământ? ...

Apoi s-a stins, sărmanul crin, cu-ncetul, - 

Dar cine-a cunoscut eternul cânt,

Pe care, pentru veci, l-a scris poetul?