Moki Mioke Art
De ce să ne amăgim ? Răul de care suferim nu-i în afară, ci înlăuntrul nostru, în măruntaiele noastre chiar. Tocmai că fiindcă nu știm că suntem bolnavi, de aceea ne însănătoșim atât de greu. Dacă am începe să ne îngrijim, cât timp ne-ar trebui să ne scăpăm de răul atâtor boli ? (...) Și, la drept vorbind, osteneala nu e atât de mare, dacă vom începe, așa cum spuneam, să ne modelăm și să ne îndreptăm sufletul mai înainte ca răutatea să se învârtoșeze. Dar nici în fața răutății învârtoșate nu mă dau bătut, căci nu există boală sufletească pe care munca îndărătnică continuă și o îngrijire atentă să n-o înfrângă. Lemnul de stejar, oricât de strâmb ar fi, îl poți face drept; bârnele îndoite se îndreaptă prin căldură și oricum ar fi fost, se fac așa cum cere nevoia. Cu cât mai lesne nu se modelează sufletul, care este mlădios și mai presus ca orice lichid ? Căci ce este sufletul altceva decât un fel de suflu ? Observă însă că sufletul este cu atât mai suplu decât orice materie cu cât este mai ușor.
Faptul că răul ne domină și că de multă vreme ne ține sub stăpânirea lui nu trebuie să te facă, Luciliu, să-ți pierzi orice speranță în îndreptarea oamenilor. Înțelepciunea vine întotdeauna după sminteală, care la toți oamenii o ia mai înainte.
Seneca, în Scrisori către Luciliu
(traducere de Gheorghe Guțu)
