Barbara Florczyk Art
Dispar tot felul de lucruri în jurul nostru — şi sentimente, şi fiinţe — şi noi, cei care stăm la mijloc, şi ne uităm
cum pier, şi lasă goluri, şi cum golurile se umplu
ca nişte sticle, cu amintiri care iau forma acestor goluri,
adică a acestor sentimente pierdute (sau numai o aparenţă a acelor fiinţe care au pierit — pentru că o fiinţă
nu se face din nou din amintiri —) noi cei care stăm
la mijloc rămânem mereu singuri.
Numai că amintirile — ni se pare nouă — ne fac
să uităm cât de singuri, şi încă mai singuri rămânem.
