Ferelwing Art
Absența poate fi într-adevăr ca o seară
de iarnă – timpul se face un cristal străbătut
de o înlănțuire meticuloasă de crengi, cu mohorât
înțeles, pe cerul ca un clopot de tăcere amară.
În timpul absenței, cei care rămân
își pierd umbrele, și alunecă prin zăpadă
ca niște vânturi desprinse de țărm – și o mare tăgadă
a oricărei dorințe coboară odată cu soarele spân
și se face o noapte polară. Câte unul din noi
mai facem copci în gheață – dar ochiul verde
nu mai răsfrânge decât vântul greoi
și nici o imagine. În timpul fără de ea
lupii vin până aproape de ziduri, și de
sus, din turn, se aude zăpada coborând, grea.
