Mariya Bakh Art
Lui Nicolae Labiș
Virtuți ale tăriei, plânse astre,
pe cine străjuiți arzând curat ?
Sălbatic printre voi s-a strecurat
hazardul, vânt prielnic în dezastre.
Ca lacrimi fără timp v-am contemplat.
Acum e timpul lacrimilor noastre.
Zadarnic tremurați în slăvi albastre:
doar oamenii știu plânsu-adevărat.
Îl știm și-l plângem. Și lăsăm să cadă
o floare nenuntită în zăpadă
acolo unde-un tânăr cântăreț,
ca o coloană și mai albă-n soare,
venea în zorii zilei să măsoare
pe-un flaut dulce secolul măreț.
