Ca şi despre copac, nu afli nimic despre om, cercetându-l în aspectele lui diferite de-a lungul vieţii. Copacul nu e sămânţă, apoi tulpină, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie să-l împărţi pentru a-l cunoaşte. Copacul este acea putere care se uneşte încet cu cerul. Ca şi tine, copilul meu. Domnul îţi dă viaţă, te face să creşti, te umple de dorinţe, de regrete, de bucurii şi suferinţe, de mânie şi îndurare. Apoi te ia din nou la el. Totuşi, tu nu eşti nici acest şcolar, nici acest soţ, nici acest copil, nici acest bătrân. Eşti cel ce se desăvârşeşte. Şi dacă te vei descoperi asemenea unei ramuri unduitoare, prinsă temeinic în trunchiul măslinului, vei gusta eternitatea în mişcările tale. Şi totul în jurul tău va deveni veşnic.
Antoine de Saint-Exupéry, în Citadela
