Tjasa Maticic Art
Și nu-i știuta șoaptă a gândului - ci când
Stăpân se-nalță dorul tăcerilor din minte,
E-un cântec ce nu-și are nici nume, nici cuvinte
Nu-i ruga, și nici jale, și-i totuși trist și blând.
Și nu ma-ncerc vreo vorbă sa-i potrivesc, mă tem -
Ca l-aș preface-n gânduri, și gândurile dor,
Ca-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe când supusa sorții așa-s și doar te chem…
Își crește vremea stavili pe drumul dintre noi
Și tot mai greu le număr, și-s tot mai ne-ndurate…
Ce bine le mai știe tăcutul cânt pe toate
Și nu știu cine-mi spune ca îl ascultă doi.
