Anna Dittmann Art
Nu știu ce e timpul. Nu știu care-i adevărata lui măsură, în caz că el are vreuna. Cea din orologiu știu că e falsă: ea divide timpul în mod spațial, din afară. Știu că și măsura emoțiilor este falsă: ea divide, nu timpul, ci senzația timpului. Iar măsura visurilor este eronată; cu ea abia dacă atingem timpul, uneori încet, alteori în mare grabă, iar ceea ce trăim este fie grăbit, fie încetinit în funcție de nu știu ce flux secret a cărui natură nu o cunosc.
Uneori mi se pare că totul e fals și că timpul nu-i decât un simplu contur pentru a încadra ceva care-i este cu desăvârșire străin. În amintirile păstrate din trecuta mea viață timpii sunt dispuși conform unor planuri și niveluri absurde, astfel încât mă regăsesc mai tânăr în cutare episod al solemnei vârste de cincisprezece ani decât în altul din copilărie, așezat în mijlocul jucăriilor.
Conștiința mea amețește dacă mă gândesc la așa ceva. Simt că unde s-a cuibărit o eroare, dar nu-mi dau seama exact unde. E ca și cum aș asista la un spectacol de prestidigitație, știind că voi fi dus de nas, fără însă să pot ghici tehnica sau mecanismul întregii înșelătorii.
Fernando Pessoa, în Cartea neliniștirii
