AwaaraC Art
Mă doare poezia, frate. Atât de mult mă doare !
Tăcere de galere răsună-n ea și doare.
Și timpul, timpul, greierul din ornic...
Afară plouă cu tristeți ca pe-un acoperiș de gol hambar,
plouă pe vorbele goale, părăsite pentru întru voia Domnului.
Să te retragi mereu în țara nimănui.
Cauți liniște, o liniște unde dogit nu sună
cuvântul, cârja aceea găunoasă
în care omul caută reazăm.
