Pictură: Katarzyna Lach
Iubirea.- N jurul ei frumoase-s toate,
de-ți vine să-ngenunchi, și de mirare
ți-i sufletul mai fraged ca o floare,
înmlădiat pe lanuri de păcate.
Sunt oameni triști, sunt oameni care mor
în ceasu-acesta, însă tu nu vezi
decât prea sus - albastrele livezi
a unui cer ce râde tuturor.
Din creștet până-n sprintenul călcâi
simți viata ca un val domol și plin
a cărui spumă spulbera spre sân
o bucurie fără de temei,
ce crește-n tine- asemenea c-un soare,
de-ți vine să-ntinzi brațele spre zări,
pământul să-l presari cu primăveri,
așa cum ai zvârli-glumind o floare..."
