Ferdinand du Puigaudeau Art
În amurg, pe-ntinsa mare,
Soarele de mult s-a stins;
Şi lumina zilei moare
Ca ecoul unui plâns...
Prin văzduh plutind molatec
Norii se-nlănţuiesc departe
Şi pe cripta zilei moarte
Ţes cununi ca de jăratec.
Printre luminile-n repaos
Ziua moarta s-a pierdut:
Înc-o clipă s-a adaos
Negurosului trecut.
Larg mormânt, tu mă-nfiori,
Înnoptat şi trist trecut,
Căci în sânu-ţi s-a pierdut,
Cu noianul de plânsori,
Şi norocul ce-am avut.
