Robert Hagan Art
Te-adun în mine, dulcea mea risipă,
Te cer luminii, nestatornic dar,
Ca să opreşti eternul într-o clipă,
şi cerul tot într-un surâs fugar.
Te-adun în clipa dintre două şoapte
Cu scânteieri de crini şi de zăpadă,
Când laşi pe ochii mei de zori şi noapte
Petala gurii, tremurând, să cadă !
Vii ca o boare de tăceri topite,
Să impietreşti un fulger lângă-o stea,
şi să intorci în fluvii domolite
Furtunile iscate-n tâmpla mea !
