Pictură: Isabelle Fournier Perdrix
Când, rămas singur, nu mai ştiu ce fac,
Când sunt un val de lacrimi şi tăcere,
Din mine însumi vreau să mă desfac,
Să te mângâi în propria-mi durere...
Atunci, cu mâini de om hipnotizat,
Pe fruntea mea plecată-n vis şi jale,
Apoi prin păr - cu gest întârziat,
Eu mângâi urma mângâierii tale.
