Pictură; Audrey Dutroux
Iubito,
Iată cu cine
Se mărginește
Făptura mea!
Fruntea –
Cu spada cea dreaptă-a
Luminii.
Ochii – cu lacrima
Gura – cu cele nespuse.
Ah, cine știe
Din care parte
Poate năvăli moartea !
* * *
Acest țintaș
E grozav...
El îmi retează lacrima
Fără ca glontele
Să-mi atingă ochiul
Acest țintaș
E nemaipomenit –
El poate dintr-o ochire
Să-mi zboare mărul
Din creștet
Fără ca glontele să-mi zgârâie țeasta.
Acest țintaș harnic
Ochește acum
În sufetul meu
Cel fluturând ca o frunză
Pe buzele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu