Pictură: Peder Mørk Mønsted
Căci eu vă aduc marea consolare, și anume că nu există nici un lucru pe care să-l regreţi. Şi nici un lucru pe care să-l respingi. Aşa spunea tatăl meu: „Te foloseşti de trecutul tău ca de o privelişte, mărginită aici de un munte, dincolo de un fluviu, şi dispui în libertate de oraşele viitoare, ţinând seama de ceea ce există. Iar dacă ceea ce există n-ar exista, ai inventa cu uşurinţă oraşe de vis, căci visului nimic nu-i rezistă, dar vor fi nu numai uşor de imaginat, ci şi pierdute şi risipite în arbitrar. Nu te plânge de temelia ta, care este aceasta şi nu alta, căci virtutea unei temelii este, în primul rând, de a exista. La fel palatul, uşile, pereţii mei.
Şi ce cuceritor a regretat vreodată, punând stăpânire pe un teritoriu, că aici se ridică un munte, dincolo curge un fluviu? Am nevoie de o urzeală pentru a broda, de reguli – pentru a cânta şi desena, şi de un om întreg – pentru a acţiona.
Dacă regreţi rana primită, poţi la fel de bine regreta că exişti sau că nu te-ai născut într-o altă epocă. Căci ziua de astăzi se naşte din întreg trecutul tău. Ia trecutul aşa cum este şi nu muta munţii. Ei sunt aşa cum sunt”.
(Antoine de Saint-Exupéry, Citadela)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu