Tăcere – Mihail Săulescu

Pictură: Michael & Inessa Garmash

Te chem !

Dar numai ochii-mi pot să-ți vorbească ție...

Căci mintea mi-e de vorbe în fața ta pustie.

De-ar fi să poți o clipă afla ce vorbe n-am

Cât  m-ai ierta de-acuma, că nu te mai chemam.

În sufletu-mi de astăzi sunt lucruri mari închise;

Mi-e teamă să descopăr, mi-e frică să le dau...

Nu-s gânduri, nici speranțe, nici doruri și nici vise;

În ele, prins năuntru, cum am să-ți spun ce au ?...

... Așa mergând alături, tăcuți, în cîte-o seară

Ce-ar fi dacă ți-aș spune ce spune orișicare ?

Tot ce-aș purta în suflet, tot n-are să-ți apară,

Și vor rămâne-n umbră atâtea lucruri rare...

Ca într-o seră tristă de flori necercetate

În sufletu-mi stau astfel cuvintele de dor –

Frumoase flori tăcute, frumoase flori curate –

Mai atlfel decât floarea din parcul tuturor...

Tu vino de deschide, năuntru e tăcere,

Tăcerea care plânge de dorul mânei tale

Ce-ar trebui să vină ca și o adiere –

Să strângă din risipa atâtora petale...