Pictură: George Dmitriev
Liniștit ce bate valul greu al mării
Înspumat cum vine din albastrul zării,
Liniștit ce bate-n țărmurile-nalte,
Val gonit de vânturi, ca și celelalte !...
Pacea e adâncă, pe pământ, în aer;
Numai marea-și cântă nențelesu-i vaier:
Val cu val s-avântă, val cu va tresare,
Străbătând din larguri nesfârșita mare;
Val cu val se leagă, val cu val se sparge,
Legânând întregul codru de catarge...
Și-i atâta pace peste tot și toate,
Numai plânsul mării marea o străbate...
Dar târziu, în noapte, bate-un val mai tare.
Cine știe oare presimțirea care
A făcut să sune un semnal acum,
Poate pentru-o barcă rătăcită-n drum !...
Sub lumina pală galbena, de lună –
Glasul geamandurii tot mai trist răsună !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu