Iubind-o pe ea...- André Gide

Am iubit-o neîncetat, chiar când păream, și era îndreptățită să mă creadă, foarte departe de ea; am iubit-o neîncetat, mai mult decât pe mine însumi, mai mult decât viața; dar nu i-am putut-o spune…

Toată opera mea se apleacă spre ea.

Uneori am putut crede că, bănuind ceva și vrând să-i dea gândului meu avântul cel mai neînfrânat, încercă să mă rupă de ea cum încerca să se rupă de mine; sa-mi redea libertatea și totodată, să și-o regăsească pe a ei.

Până la „Les Faux-Monnayers” (prima carte pe care am scris-o încercând să nu țin cont de ea), am scris toate pentru a o convinge, pentru a o lua cu mine. Toată opera mea e doar o lungă pledoarie ; nici o alta n-a avut motive atât de intime ca a mea - și cine nu discerne asta nu o prea vede în adâncul ei. 

Andre Gide, în Jurnal